Platformele de ridicare au apărut cu necesitatea unui transport vertical, atât timp cât civilizația umană. Platforma de ridicare originală a folosit metode de putere de bază, cum ar fi forța de muncă, puterea animalelor și puterea hidraulică pentru a ridica greutatea. Înainte de Revoluția industrială, aceste metode de putere erau utilizate pe scară largă de dispozitivele de ridicare.
În Grecia antică, Arhimede a dezvoltat un dispozitiv de ridicare îmbunătățit, operat de frânghii și scripete, care folosea trolii și pârghii pentru a înfășura funiile de ridicare din jurul bobinei.
În anul 80 d.Hr., gladiatori și animale sălbatice au dus platforma de ridicare inițială la înălțimea arenei din Coliseul Roman. Înregistrările medievale includ nenumărate persoane care au ridicat dispozitivul de ridicare și tiparele care furnizează locații izolate. Cea mai cunoscută dintre acestea este platforma de ridicare de la Mănăstirea Sf. Baram din Grecia. Mănăstirea este situată pe vârful unui munte la aproximativ 61 de metri deasupra solului. Elevatorul folosește coșuri sau plase de marfă pentru a transporta persoane și mărfuri în sus și în jos.
În 1203, platforma de ridicare a unei mănăstiri de pe coasta franceză a fost instalată folosind o roată de rulare imensă, alimentată de un măgar, iar sarcina a fost ridicată prin înfășurarea unei frânghii în jurul unui stâlp imens.
În secolul al XVIII-lea, lumea a intrat în prima revoluție industrială. Ca putere mai convenabilă și mai eficientă, forța mecanică a început să fie utilizată pe scară largă în platformele de ridicare. În această perioadă, dezvoltarea rapidă a platformei de ridicare a jucat un rol important în dezvoltarea viitoare a platformei de ridicare.
